Stelian Theodorescu
Uneori, când te oprești din goană și intri într-o galerie, ai senzația că ai trecut într-un alt plan. Unul în care culorile vorbesc, tăcerile spun povești și o simplă fotografie îți poate schimba ziua. Așa a fost 2024 pentru noi. Un an în care Bucureștiul a respirat artă – și ne-a lăsat fără aer, în cel mai bun sens posibil.
Ne-am gândit să nu lăsăm frumusețea să treacă neobservată. Așa că am strâns în acest articol câteva dintre expozițiile care ne-au marcat, ne-au inspirat, ne-au făcut să plecăm altfel decât am intrat. Dacă ai fost acolo, îți vei aminti. Dacă nu, poate anul acesta îți iei un pic de timp și le cauți – pe autorii, pe galeriile, pe ideile lor.
Danielle van Zadelhoff – Între lumină și suflet
Muzeul Național de Artă al României 29 mai – 29 septembrie 2024
Încă simțim liniștea acelei săli în care portretele Danielei van Zadelhoff ne priveau direct în inimă. Nu e o metaforă – pur și simplu așa ne-am simțit. Lucrările ei, inspirate de pictura flamandă, au ceva sacru în ele. O lumină care cade exact cum trebuie, o expresie care pare ruptă din alt secol, o atmosferă în care timpul se oprește.
Nu sunt doar fotografii – sunt oglinzi către noi. Și am plecat de acolo cu senzația că am fost priviți cu o blândețe pe care o uităm, uneori, că o merităm.
Mihai Plătică – Stele, femei și întrebări
Gaep Mai – iunie 2024
Titlul expoziției te făcea să zâmbești: „Oh, Be a Fine Girl/Guy, Kiss Me!” – acronimul pentru tipurile de stele, dar și o invitație subtilă la tandrețe. Mihai Plătică a adus în fața noastră poveștile unor femei care au fost esențiale în dezvoltarea astronomiei, dar care au fost lăsate, cum se întâmplă adesea, în umbră.
Expoziția a fost un mix de poezie vizuală, memorie istorică și un strop de revoltă calmă. Ne-a plăcut pentru că era fină și puternică în același timp – exact ca personajele despre care povestea.
AfterLand – despre acasă și plecări
Rezidența9 Iunie – iulie 2024
Am intrat în expoziția „AfterLand” într-o zi călduroasă de iunie. Ne-am așezat într-un colț și am privit. Și, pentru câteva minute, am simțit cum se năruie granițele: între țări, între oameni, între emoții.
Artiști din mai multe colțuri ale lumii au expus lucrări care vorbeau despre identitate, apartenență, exil, întoarcere. Fiecare piesă era un nod în gât. Ne-am regăsit în ele, chiar dacă nu am plecat niciodată departe. Poate pentru că „acasă” nu e mereu un loc – e o stare. Și fiecare lucrare părea să caute acel „acasă”.
Bucharest Photofest – Reziliență în imagini
Mai multe locații 11 – 20 octombrie 2024
Când vine toamna, știm că e timpul pentru Bucharest Photofest – festivalul care, an de an, ne amintește cât de mult poate spune o fotografie. În 2024, tema a fost Resilience. Și n-ar fi putut fi mai potrivită.
Fotografii din toată lumea au adus povești de viață, de luptă, de rezistență. De la peisaje distruse și reconstruite, până la oameni care zâmbesc după tragedii, totul a fost acolo. Și, ca de obicei, nu a fost vorba doar de imagini – ci de conversații, de ateliere, de emoții împărtășite.
A fost unul dintre cele mai vii evenimente ale anului. Și, sincer, ne dorim ca ediția din 2025 să ne zdruncine la fel.
Noaptea Muzeelor – magie la apus
București (și toată țara) 18 mai 2024
Nu e o expoziție în sine, dar ar fi nedrept să nu amintim de Noaptea Muzeelor. Pentru că în acea seară, orașul parcă devine altceva. Străzile sunt mai pline, dar nu aglomerate. Muzeele – luminate și primitoare. Iar oamenii – curioși și buni.
Anul trecut, ediția aniversară a fost peste așteptări. Tururi ghidate, instalații în aer liber, copii care descopereau artă pentru prima dată. Ne-am plimbat până târziu și am simțit – pentru o seară – că suntem toți parte din aceeași poveste frumoasă.
IN MY ROOM II – Tineri, speranță și frică
Goethe-Institut Noiembrie – decembrie 2024
Această expoziție ne-a rămas în suflet. Realizată împreună cu un grup de adolescenți din România, sub îndrumarea duo-ului fotografic Feli și Pepita, a adus în fața noastră portrete sincere, crude, dar și tandre.
Subiectele? Rasism, schimbări climatice, război, confuzie. Dar și dorință, zâmbete și un strop de curaj. Ne-a impresionat nu doar calitatea lucrărilor, ci mai ales autenticitatea lor. A fost ca o fereastră către o generație care are mult de spus și, mai ales, mult de simțit.
În loc de încheiere
2024 a fost un an cu emoție. Cu sens. Cu culoare. Ne-a învățat că expozițiile nu sunt doar despre artă – ci despre oameni, despre întâlniri, despre ce simțim când nu știm exact ce simțim.
Dacă ai fost la vreuna dintre expozițiile de mai sus, scrie-ne. Spune-ne ce te-a mișcat. Dacă n-ai fost, ține-le minte. Pentru că artiștii, lucrările, ideile lor nu dispar – doar își așteaptă rândul să fie redescoperite.